Quick Step a fost dezvoltat în timpul Primului Război Mondial în suburbiile New York-ului , a fost interpretat inițial de dansatori africani și caraibieni, debutul fiind în music-hall-uri americane. Foarte repede a devenit popular și în sălile de dans.

Foxtrot-ul și Quick Stepul au origine comună. În anii 1920, multe formații cântau Foxtrot-ul prea rapid (pașii mari ai acestuia neputând fi dansați la acea viteză), fapt ce a nemulțumit pe multă lume, chiar și câteva din marile publicații ale vremii, scriind despre aceasta. Astfel, la sfârșitul anilor '20, au fost dezvoltate două dansuri diferite Slow-Foxtrot-ul cu 32 bătăi pe minut și Quick Step-ul cu 50-52 bătăi pe minut .

Charleston-ul este unul din dansurile care au avut o influență majoră în formarea și dezvoltarea Quick Step-ului.

Englezii au dezvoltat din Charleston-ul original, un dans progresiv fără "kick-uri"(mișcare specifica) amestecat cu mai sus menționatul Foxtrot, denumindu-l "the Quicktime Foxtrot and Charleston" .

Cuplul englez Frank Ford - Molly Spain au dansat în 1927 la competitia "Star Championships" o versiune a acestuia în pereche (era un dans solo, nu în doi) și fără mișcările de genunchi caracteristice Charleston-ului.

Figurile au fost: Quarter Turns, Cross Chasse, Zig-zag, Cortes, Open Reverse Turns și Flat Charleston.

În cele din urmă, în anii 1928-1929 s-a născut definitiv Quick-Step-ul, având caracteristice Chasse-urile și pașii încrucișați (Lock step).

Quick step-ul a devenit foarte popular deoarece a oferit tinerilor din clasa de mijloc a societății un ritm plin de veselie și dinamism specific vârstei lor.

Măsura muzicală este de 4/4, tempo-ul fiind de 50 măsuri pe minut.

Este cel mai energic dans standard, jucăuș și vioi, cu un ritm ascuțit, dar în același timp, ușor ca un fulg, emanând un farmec aparte. Figurile sunt dinamice pretinzând mult exercițiu și sincronizare. Stilul Quick-step-ului este dat mai ales de elanul "fulgerător", de pașii iuți ce ocupă în avântul lor un spațiu mare.

sursa: www.fandanceclub.ro