Înaintașul Slow Foxtrotul-ui a fost Foxtrot-ul.

Foxtrot-ul a apărut la începutul anilor 1920, multe din figurile acestuia, adaptate sau nu, fiind introduse ulterior şi în Vals Lent. Prima pereche care a cunoscut consacrarea, dansând pe acest gen de muzică, a fost Vernon şi Irene Castle (care au popularizat o fază incipientă a Foxtrotului numită "Castle Rock").

Paternitatea Foxtrotului este atribuită unui actor american de vodevil, și anume Henry Fox. Chiar dacă teoria conform căreia numele acestui actor pare a fi foarte bine argumentată, există şi alte teorii privind originea numelui.

Una ar fi asemănarea cu un gen de mers caracteristic cabalinelor (equestrian gait) folosit la lecţiile de echitaţie şi de dresură. Acest gen de deplasare a fost considerat atât de elegant şi interesant încât a fost creată o rasă de cai "Missouri Fox Trotter", cu scopul de a-l realiza cât mai bine.

O altă teorie spune că chiar vulpea (fox) ar fi avut o legătură cu denumirea, ea fiind animalul care se poate deplasa cu toate 4 picioare pe aceeaşi linie. Asemănarea cu deplasarea din Slow Fox fiind evidentă.

Foxtrot-ul a fost introdus în Europa chiar înainte de primul război mondial, la originea acestuia fiind un dans pasional cu mişcări lente, cât şi rapide. La sfârşitul primului Război Mondial (slow-)foxtrotul era format în general din: "plimbări" (walks) și "Trei Pasi" (Three Steps).

În 1919, American Morgan a introdus o scurtă "întoarcere spin deschisă", denumită "Mogan Turn". În 1920, G.K. Anderson, un dansator foarte talentat, a introdus figurile "Pas Pană" (Feather Step) şi "Schimb de direcţie" (Change of direction), figuri fără de care nu ne putem imagina Slow Fox-ul de astăzi.

Profesorii europeni de dans nu erau entuziasmaţi de caracterul sălbatic al Foxtrot-ului şi au început să-l modifice.

Între 1922 şi 1929, Frank Ford (împreună cu Moly Spain în 1927 câştigători ai Star Championschips) cu care Josephine Bradley obişnuia să ofere demonstraţii, au dezvoltat mişcarea de bază din Slow Fox. La acea dată tempoul era încă neclar, muzica Foxtrot-ului fiind foarte variată, între 40 şi 50 de bătăi pe minut, în funcţie de formaţia care o cântă.

La sfârşitul anilor '20, problema ritmului a condus la despărţirea în: Slow-Foxtrot cu 32 bătăi pe minut și Quick Step cu 50-52 bătăi pe minut . Anii '30 au devenit epoca de aur a Slow Foxtrot-ului, fascinaţia datorându-se versatilităţii figurilor şi variaţiilor ritmice permise de acesta.

Măsura muzicală este de 4/4, tempoul fiind de 30 măsuri pe minut.

Slowfox-ul este plin de prestanţă şi caracteristic stilului englezesc. Este dansul cu cea mai mare eleganţă, graţie şi stil, şi impune dansatorilor un simţ al echilibrului şi o tehnică a picioarelor ce trebuie bine stăpânite, toate acestea conferind spectatorilor impresia de plutire pe ring.

Se dansează pe melodiile de mare strălucire ale stilului jazz lent - blues, lansate de marii cântăreţi Ella Fitzgerald şi Louis Armstrong.

sursa: www.fandanceclub.ro