Există mai multe versiuni privind originea acestui dans.

Prima variantă susține că originile Valsului Vienez se găsesc în secolele XII - XIII în zona de sud a Alpilor germani, dansul apărând sub denumirea de "Nachtanz".

Predecesoarele Valsului Vienez au fost dansurile "Allemande" și "Menuetul". "German-ul" a fost un dans impunător dansat pe două linii. Partenerii stăteau unul în fața celuilalt și se deplasau înainte și înapoi, câteodată trecând pe sub brațele celeilalte linii sau întâlnindu-se la mijloc.

Menuet-ul era alcătuit din pași ce formau un pătrat, dansat într-o manieră rigidă și impunătoare.

Valsul însuși este vienez și a evoluat în Austria și Bavaria sub nume ca Dreher, Deutscher sau Laendler, ultimul original din Bavaria fiind predecesorul Valsului Vienez. Pașii și figurile Landler-ului au fost reduse datorită vitezei la șase pași, astfel născându-se Valsul Vienez.

Ulterior, a fost creat ca un dans popular austriac ce presupunea mișcări robuste și mult spațiu. Adesea, partenerii erau ridicați în aer în mișcări care câteodată provocau accidente. Deoarece țăranii purtau încălțări groase și tari, dansul era foarte zgomotos.

Când a devenit prima dată popular în sălile de dans din Viena, la sfârșitul secolului XVIII, aceste aspecte au început să se schimbe.

Valsul era supranumit "dansul interzis", deoarece când a ajuns în sălile vieneze de dans, partenerilor le era permis să se atingă! Acesta era un lucru nemaiauzit și a avut ca rezultat defăimarea acestui dans de către oficialități ale bisericii și conducători ai comunității austriece. Dar datorită faptuluii că era dansul preferat al tinerilor, a continuat să fie dansat. Ca urmare a trecerii către dansul de salon, s-a transformat într-un dans elegant, muzica devenind mai rafinată și orchestrată, instrumentele cele mai folosite fiind pianul, vioara și basul.

În 1787, adus pe scena Operei din Viena, a dat naștere unor dezbateri aprinse. Mozart a fost un admirator înflăcărat al Valsului, în una dintre operele sale, "Don Giovanni", fiind cântate trei valsuri unul după altul.

Cu siguranță, Valsul Vienez nu mai putea fi oprit.

O altă variantă este cea aparută într-un articol din 17 ianuarie 1882 al revistei La Patrie, care pretindea că Valsul s-a dansat prima oară la Paris în 1178, sub numele de Volta.

Prima melodie de Vals Vienez datează din 1770, în Paris fiind introdus abia în 1775, dar a durat însă până să devină popular. În 1813, Mr. Byron condamna Valsul ca fiind frivol. În 1816, Valsul a fost acceptat și la Londra, lupta împotriva lui neterminându-se aici.

Abia în 1833, o carte de bune maniere publicată de Miss Celibart, permitea femeilor măritate să-l danseze.

După 1960, s-au purtat numeroase discuții între Germania și Anglia, cu privire la nr. de figuri permise în competiții. În 1983, ICBD a luat decizia finală: "Natural & Reverse Turns", "Closed Changes", "Natural & Reverse Fleckers" și "Contra Ceck"(pe 3 timpi).

Astăzi, se încearcă introducerea de noi figuri care să stimuleze dezvoltarea acestui dans: "Throughaway Oversway", "Natural Hinge line on right side", "Left Whisk", "Off Beat Spin", "Two Bar Contra Ceck", "Reverse Pivot" - ultimele 4 recomandate de WDSF (Federația Internațională de Dans Sportiv) sunt dansate deja în competiții.

Măsura muzicală este de 3/4, tempoul fiind de 58-60 măsuri pe minut.

Este cel mai cunoscut dans standard. Datorită elanului lui atrage atât dansatorii cât și spectatorii.

Este legat de Viena prin muzica familiei Strauss. Valsurile vieneze au fost însă consacrate și de alți compozitori de muzică clasică ale căror opere au ajuns adevarăte capodopere, printre care amintim "Lacul lebedelor", "Frumoasa din pădurea adormită", "Spărgătorul de nuci", care au ajuns să fie cunoscute de o lume întreagă.

sursa: www.fandanceclub.ro