În anul 1874, într-un club select din Anglia se prezenta pentru prima dată un dans importat din SUA, numit "Boston".

Între 1910 şi 1914, foarte multă lume mergea în centrul Londrei în "Boston Club", din hotelul Savoy, pentru a dansa Vals Boston, predecesorul Valsului Lent de astăzi.

Totuşi, abia după 1922 a devenit la fel de cunoscut şi de popular ca Tango-ul. Un lucru mai deosebit care se poate aminti despre Boston este faptul că partenerii dansau unul lângă celălalt, poziţia nesemănând deloc cu cea de astăzi.

După primul război mondial, Valsul lent a început să prindă mai multă formă, luându-se decizia ca mişcarea de bază să fie: pas, pas, lângă.

În 1922 când Victor Sylvester câştiga Campionatul Angliei, combinaţia pe care a dansat-o a fost formată doar din figurile "Natural Turn", "Change of direction" şi "Reverse turn", mai puţin decât învaţă astăzi un începător.

În anii 1926-1927, Valsul Lent a fost îmbunătăţit considerabil, mişcarea de bază transformându-se în pas, lateral, lângă. Acest fapt a făcut posibilă apariţia a numeroase figure, care ulterior au fost standardizate de Imperial Society of Teachers of Dancing (ISTD), multe din ele folosindu-se şi astăzi în Dansul Sportiv.

O contribuţie deosebită în dezvoltarea Valsului Lent au avut-o alături de Victor Sylvester, Miss Josephine Bradly, Maxwell Steward şi Pat Sykes, primii campioni englezi. Măsura muzicală este de 3/4 (trei pătrimi într-o măsură muzicală), tempoul fiind de 27-30 măsuri pe minut.

Fiind un dans de origine engleză, muzica îi conferă un anumit caracter romantic, visător, sentimental şi sensibil. Este caracterizat prin înălţări şi coborâri ample şi elegante, fiind considerat regele de necontestat al dansurilor de societate.

sursa: www.fandanceclub.ro