Nu putem vorbi despre Cha-cha fără să pomenim în prealabil despre Mambo. Există trei forme de Mambo: simplu, dublu sau triplu, iar versiunea

triplă are de fapt cinci pași. Din acest tip de dans s-a dezvoltat Cha-cha-ul. Cum? O sa vedem în continuare!

La sfârșitul anilor 1940, în Havana, Cuba, trupele de muzicieni americani și cubanezi, cântau în cazinourile marilor orașe. Câteva dintre aceste orchestre au încercat să combine ritmul american de jazz, cu cel cubanez de rumba. Rezultatul a fost Mambo. Printre numeroasele figuri de mambo, există una care se numea "chatch", care implică trei mișcări rapide ale greutății urmate de doi pași mai lent realizați. Până la începutul anilor 1950, această figură a schițat un nou dans, dans numit cha - cha - cha.

Cha - cha-ul a moștenit foarte multe elemente de stil de la "părinții" lui, adică mambo și rumba, rămânând un dans senzual și foarte energic. Ca majoritatea dansurilor latine și acesta se realizează cu o mișcare a picioarelor aproape de podea. Șoldurile dansatorilor sunt relaxate și permit o mișcare naturală a secțiunii pelviene. Partea superioară a corpului se poziționează deasupra piciorului cu care se calcă.

Cha-cha-ul este ultimul venit în categoria dansurilor latino-americane și a fost văzut pentru prima dată în sălile de dans din America în jurul anilor 1950, fiind o versiune mai lentă și mai puțin complicată a Mambo-ului, numită Dublu Mambo. Cum s-a ajuns la acest lucru? Multă lume s-a plâns că Mambo-ul este prea rapid și prea sacadat, iar orchestrele au început să încetinească ritmul. Creat în Cuba, Cha-cha-ul conține ritmuri africane și cubaneze amestecate într-un ritm latino. Numărătoarea caracteristică un, doi, trei, cha-cha l-a făcut faimos.

Numele Cha-Cha-Cha apare prima dată în Haiti, ca fiind o componentă a clopotului. Acest clopot era făcut dintr-o placă, ce scotea un zgomot "cha-cha" când era frecată. O altă versiune a numelui acestui dans ar fi următoarea: când femeile cubaneze dansează, pantofii lovesc cu călcâiele podeaua în ritm de cha-cha-cha. O altă ipoteză este proveniența din cuvântul spaniol "chacha", care înseamnă asistență medicală, sau din "chachar" care semnifică "a mesteca frunze ale arborelui de cacao", sau din "char" care înseamnă "ceai". La începutul anilor '50, mari orchestre cubaneze, ca orchestra Aragon, cântau Cha-cha, și ca o parte a nebuniei latine dansul se împrăștia ca un foc sălbatic peste cultura muzicală americană, până când aproape fiecare formație avea nevoie să adauge un cha-cha pe LP-ul lor. Chiar și la sfârșitul anilor '60 când Salsa începea să se impună, multe formații păstrau cha-cha-ul pe albumele lor.

Cha-cha-ul în sine a fost inventat în 1954 de un violonist cubanez Enrique Jorrin. Jorrin, membru al orchestrei americane Charanga, a redus ritmul mamboului și a făcut câteva înregistrări care au ajutat la implementarea acestei schimbări.

Datorită ritmului rapid, cha-cha-ul cerea pași foarte mici. Se dansa pe o măsură de 4/4 și numărătoarea era 1,2,3,și,4, și dansatorii făceau întoarceri în execuția pașilor. Se puteau adăuga pivotări și multe alte mișcări noi fanteziste. Pași încrucișați, rotații, mișcări laterale, erau de asemenea incluse, cu frânări sau locuri unde mișcarea se oprea pentru un moment. Cha-cha-ul cere multe mișcări de șolduri, ceea ce face dansatorii foarte expresivi.

Măsură muzicală este de 4/4, tempoul fiind de 30 măsuri pe minut.

Denumirea acestui dans a fost prescurtată, din Cha-cha-cha în Cha-cha. Cha-cha-ul este un dans plin de viață, ce implică mișcări rapide ce trebuie să degaje o atmosferă veselă, de joacă, puțin obraznică, ștrengărească. Are un ritm sacadat, plin de vitalitate și forță, dansându-se pe melodii ce au împrumutat multe elemente din jazz, beat și disco.

Cha-cha-ul este popular și astăzi, ritmul lui putând fi auzit în muzica lui Julio Iglesias, Gloria Estefan, Ricky Martin, Enrique Iglesias, Jennifer Lopez, Chayanne și mulți alții.

sursa: www.fandanceclub.ro