Samba își are originile în Africa, dar a fost descoperită în Brazilia, unde s-a dezvoltat, devenind de altfel și un dans național, fiind o combinație

de influențe africane, indiene și iberice. Numeroasele versiuni ale Sambei - de la Baio (pronunțat Bajao) la Marcha - sunt dansate la Carnavalul de la Rio și în școlile de samba.

În secolul al XVI-lea, portughezii au descoperit pe coasta Sud Americană, un loc deosebit de frumos, numit January River, adică Rio de Janeiro. Coloniștii s-au stabilit acolo, iar pe măsură ce colonia a început să prospere, au fost aduși sclavi din sud vestul Africii pentru plantațiile din Bahia, acum zona de nord-est a actualei Brazilii. Pentru aderenții religiei afro-braziliene, Candomble, Samba înseamnă a te ruga, a-ți invoca propriul Orixa (Dumnezeu/sfânt). Ritmurile africane ce au fost asimilate în muzica latino vin din Yoruba, Congo sau alte țări vest africane. În patria lor natală, ritmurile erau menite pentru a invoca diverși zei. Candomble păstrează aceste ritmuri chiar și în timpurile noastre! Aceste ritmuri au fost cele care au dat notă dominantă a muzicii braziliene, făcând din Samba un tip unic de muzică.

Dansurile native au fost considerate a fi o blasfemie de către europeni, și nu de puține ori s-a încercat stoparea popularizăriii acestor dansuri. Cu toate acestea, în multe dintre colonii, atât negrii cât și albii au adoptat acest stil de dans.

Atât dansul în sine, cât și muzica poate avea numeroase forme. Primele încercări de a aduce Samba în sălile de dans europene datează în jurul anilor 1923-1924, dar abia după Al Doilea Război Mondial acest dans a devenit popular în Europa, în perioadă 1948-1949. Atunci Walter Lair împreună cu partenera sa Lorraine au avut o contribuție deosebit de importantă în dezvoltarea Sambei.

În anii 1830 s-a dezvoltat un dans provenind dintr-o mixtură între figurile de dans executate de negrii, împreună cu rotații ale corpului și sway-uri din Lundu. Mai târziu au fost adăugați pași de carnaval. Acest dans a început să se modifice, iar dansatorii au optat pentru stilul european caracterizat de o poziție de dans destul de apropiată între cei doi dansatori. În jurul anului 1885, a fost adoptat de înalta societate din Rio, și popularizată sub numele de Zemba Queca, pentru a fi modificat numele în Mesemba.

La începutul secolului XX, Masemba a fost combinat cu un alt dans brazilian numit Maxixe și a fost popularizat în SUA și Europa. A fost descris ca având pași de Polkă, realizați pe muzică cubaneză, Habaneră (din Havana). În prezent Samba încă mai conține pasul numit Maxixe, constând într-un chasse și o punctare.

În anii 1930, Samba s-a numit Carioca. Filmele au dus rapid la popularizarea ei, ca de exemplu, Fred Astaire și Ginger Rogers, dansând acest stil împreună în filme ca "Flying Down to Rio" ("Zborul spre Rio"). În anul 1941, popularitatea lui a explodat efectiv prin jocul realizat de Carmen Miranda în numeroasele ei filme, mai ales în "That Night în Rio" ("Acea noapte din Rio"). Un alt element surprinzător, este faptul în care au ajuns posturile de radio din SUA și întreaga lume, să emită acest gen de muzică... Taxele exorbitante pe care trebuiau să le plătească pentru drepturile de autor ale muzicii autohtone și europene au fost elementul care a ajutat cel mai mult popularizarea muzicii de samba. În loc să plătească sume foarte mari de bani, transmiteau muzica latino, care pe lângă faptul că se putea emite fără nici o taxă în prealabil plătită, prindea la public într-un mod uimitor.

Samba a fost în anii 1950 popularizată de către Prințesa Margareta, care juca un rol central în societatea britanică.

Samba din cadrul dansului sportiv, deși păstrează elemente pe care brazilienii le consideră a fi adevărata samba, acest dans a fost structurat în anul 1956 de către Pierre Lavelle. Din acel moment, au apărut numeroase tipuri de samba în directă legătură cu moda vremurilor.

Măsură muzicală este de 2/4, tempoul fiind de 50-52 măsuri pe minut.

Pentru a reuși exprimarea adevăratului caracter al Sambei, dansatorii trebuie să abordeze o interpretare veselă, exuberantă. Majoritatea figurilor de Samba ce se dansează astăzi sunt realizate prin mișcarea șoldurilor, mișcare dificilă, dar fără de care dansul și-ar pierde efectul. Cu o coregrafie echilibrată, alternând deplasările cu părțile statice și mișcările rapide cu cele lente, acest dans emană energie amintind în permanență de vestitele Carnavaluri de la Rio.

Dansul în forma lui curentă, încă mai are figuri ce au ritmuri muzicale diferite, "trădând" originile mixte ale dansului. De exemplu, figura Bota Fogo este dansată pe 1 & a 2, adică pe un sfert de ritm, în timp ce Natural Rolls este dansată pe 1 2 &, adică pe o jumătate de ritm. Dansul, precum am mai spus și mai sus, este caracterizat atât de mișcarea amplă de șold, dar și de o trăsătură corporală plată a răsucirii, fiind dansat cu greutatea spre în față pe un picior flexat.

sursa: www.fandanceclub.ro