Numit cândva dans de societate sau de parchet (Ballroom Dance), dansul sportiv a evoluat considerabil, de la primul campionat mondial oficial desfăşurat la Paris în anul 1909. În timp, au apărut forurile internaţionale ce guvernează această activitate: IDSF (International Dance Sport Federation) pentru amatori şi WDC (World Dance Council) pentru profesionişti. În România, FRDS (Federaţia Română de Dans Sportiv) şi-a început activitatea în 1991, numărând până în prezent peste 150 de cluburi afiliate.

La nivel mondial, se înregistrează peste 4 milioane de dansatori, legitimaţi din 79 de ţări de pe 5 continente, care practică acest sport. Dansul sportiv este un sport de echipă, constând în parteneriatul dintre un băiat şi o fată într-un cuplu de dansatori ce interpretează pe muzică diferite ritmuri, utilizând tehnici specifice. De-a lungul timpului s-au cristalizat două secţiuni, în funcţie de caracterul şi provenienţa dansurilor: secţiunea standard sau europeană (vals lent, tango, vals vienez, slow fox şi quick step) şi secţiunea dansurilor latino-americane (samba, cha-cha-cha, rumba, passo doble, jive).

Fiind o activitate fizică în primul rând, dansul sportiv presupune un tip combinat de efort aerob şi anaerob – o excelentă metodă de a preîntâmpina bolile de tip cardio-vascular sau de control al greutăţii (se pot arde de la 200 la 700 calorii pe oră). Există beneficii aduse aparatului locomotor, dansul dezvoltând postura şi mobilitatea corpului.

Această activitate are însă şi un puternic impact psihic asupra celor care o practică. Parteneriatul în dans dezvoltă relaţiile inter-umane şi o stare generală de bine. Dansatorii au încredere în ei înşişi, iar copiii pe lângă o dezvoltare fizică armonioasă şi o personalitate frumoasă au şi un colectiv în care învaţă eticheta specifică dansului de societate – aşa cum era numit el acum o vreme. Tehnica necesară împreună cu maiestria şi interpretarea artistică, duc la o formă de dans extrem de disciplinată, de riguroasă. Dansul sportiv a evoluat în timp dincolo de limitele stricte ale dansului de societate competiţional, ajungând să cuprindă astăzi toate stilurile de bază cu o cultură sportivă şi o structură competiţională recunoscută la nivel internaţional.